Pe 26 octombrie este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir. Dacă Sf. Gheorghe reprezenta deschiderea pământului şi sosirea primăverii, Sf. Dumitru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului. Sf. Dumitru este considerat patronul păstorilor şi garantul soroacelor.
Sfântul s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi drept-credincioşi.
A fost întemniţat pentru că îl mărturisea pe Hristos. În data de 26 octombrie, ostaşii au intrat la el în temniţă şi, găsindu-l la rugăciune, l-au împuns cu suliţele şi l-au omorât.
Conform tradiţiei, odată cu ziua Sf. Dumitru sau Sâmedru, căldura intră în pământ şi frigul începe să-şi arate colţii. După cum Sf. Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sf. Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească.
Această zi este şi ziua soroacelor pentru slujbe şi felurite înţelegeri între slugi şi stăpâni, chiriaşi şi proprietari, cei care dau şi cei care iau bani împrumut – toate încheiate cu şase luni în urmă, la Sângiorz.
În tradiţia populară se spune că pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor, astăzi se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. De asemenea, celui care va păzi cu sfinţenie această sărbătoare, îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor iar oamenii vor fi feriţi de boli.
Legat de muncile agricole, se spune că cine n-a semănat usturoi până la Sf. Dumitru, nici să nu-l mai semene, că-i pagubă.
Despre vreme: cum e ziua de Sâmedru, aşa va fi toată iarna. Dacă la Sâmedru e lună nouă, iarna începe curând şi se gată iute; dacă e lună plină, iarna va veni în curând şi se va găta târziu, va fi iarnă grea.
