Denumită popular florar și frunzar, luna mai este și a ierburilor.
În trecut, începutul verii era serbat prin împodobirea porților cu crengi de verdeață, ca semn al triumfului renașterii naturii. Creanga de Armindeni era păstrată de cele mai multe ori până la momentul secerișului, lemnul acesta fiind folosit la arderea cuptorului în care era coaptă pâinea nouă.
Oamenii nu muncesc de Armindeni deoarece nici rândunelele nu-și lipesc cuibul în această zi.
Potrivit tradiției, fasolea semănată în această zi este mult mai roditoare. Armindenul era considerat limită calendaristică până când se mai putea semăna porumbul, care se sapă doar când e în patru frunze. Hrișca se seamănă în jurul datei de 19 mai, la fel și meiul.
Altoii se udă cât mai des; pe timp liniștit, pomii atacați de omizi se afumă cu pucioasă presărată pe jăratic. Lucerna trebuie cosită înainte de înflorire.
Roua de seară și răcoarea din mai aduc fân și vin mult.
Gândacii de mai vestesc un an mănos, la fel și tunetele dese.
