La 40 zile după Crăciun, creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc Întâmpinarea Domnului.
Pruncul Iisus este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbăteasca să fie închinat lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.
Hristos vine în Templu nu ca Împărat văzut, ci ca Prunc tăcut, lăsându-Se purtat pe brațe, pentru ca omul să învețe din nou smerenia întâlnirii.
În Templu, Maica Domnului, dreptul Iosif și Pruncul Iisus sunt întâmpinați de dreptul Simeon și de prorocița Ana. Dreptul Simeon își dorise întreaga-i viață să vadă chipul lui Mesia, născut din Fecioară.
Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca exemplu până în zilele noastre, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru închinarea lor la sfintele icoane.
În tradiția populară, astăzi este sărbătoarea numita Stretenie sau Ziua Ursului. Se considera că, în această zi, anotimpul rece se confrunta cu cel cald, iar sărbătoarea este un reper pentru a descoperi sfârșitul iernii.
Se crede că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage. El prevestește astfel prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.
Daca în ziua aceasta cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
Ziua în care „iarna se întâmpină cu vara” pică întotdeauna pe 2 februarie, fiind și începutul anului agricol.
Se spune că dacă de praznicul Întâmpinării Domnului va fi cald, atunci vara va fi călduroasă și plină de belșug. Iar de va fi friguroasă, dacă gerul va strânge în ghearele sale pământul sau viscolul va bate nemilos, atunci vara va fi friguroasă, iar roadele vor lipsi.
Apicultorii sunt atenți la alte semne: dacă picură apa din streașină, albinelor nu le va merge bine în noul an, iar mierea li se va înăcri.
