Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos este cel mai important eveniment din istoria mântuirii, care aduce cea mai mare bucurie în sufletele şi în casele credincioşilor. Dacă la Paşte bucuria vine după o săptămână de tristeţe din cauza pătimirilor îndurate de Domnul nostru Iisus Hristos, Crăciunul este trăit din plin ca sărbătoare a bucuriei, atât de copii, cât şi de părinţi.
Această sărbătoare creştină, Naşterea Domnului Iisus Hristos, este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieţii Mântuitorului, numit în popor şi „Crăciun”.
Părintele protopop Marcel Dobrea, paroh la Biserica lui Brâncoveanu din Făgăraş, spune că aceasta este cea dintâi sărbătoare specific creştină dintre cele ale Mântuitorului, deşi nu este tot atât de veche ca Paştile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.
„Marile praznice sunt nişte epifanii sau arătări ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ele ne aduc pe noi în starea de a ne dori înnoirea relaţiei cu Dumnezeu, de aceea creştinii merg şi la spovedanie, iar apoi se cuminecă. Apoi, un lucru este foarte clar: mai ales de sărbători ni se face dor de Dumnezeu. De aceea omul simte nevoia să dăruiască în preajma Crăciunului şi cred că asta e o lucrare a duhului în noi”, a mai spus părintele Marcel.
Joi, 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, Biserica o pomeneşte pe Maica Domnului, cea prin care Dumnezeu s-a coborât din cer pentru a se uni cu omenirea, pentru ca omenirea să fie înălţată la slava cerească. Vineri, 27 decembrie, Sfântul Arhidiacon Ştefan va fi pomenit ca şi primul mucenic din istoria creştinismului.
(Alexandru Socaciu)
