Cetele din Ţara Făgăraşului – obiceiuri

Nu de mult mi-a trecut pe la urechi o vorbă tare faină: „ţăranii formează o comunitate, orăşenii o societate”. Fiecare să înţeleagă ce poate, fiecare să trăiască unde poate şi unde se simte bine. Un singur lucru este cert: nu poţi fi ţăran la oraş, nici orăşean la ţară. DSC_0796

Cu toate acestea, am pregătit un material despre câteva tradiţii ale Cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului, numai bune pentru orăşenii care nu le cunosc, dar şi pentru ţăranii care le vor păstrate autentic, nu denaturat şi depravat!

 N-ai cizmă, te râde satul

La Hârseni, în noaptea de Crăciun, după ce băieţii din Ceată se pun la somn, vătaful mare şi cel mic, fură cizmele celorlalţi şi le duc la fetele din sat. După ce curăţă cizmele şi le ascund în casă, fetele se pregătesc cu cozonac şi vin fiert în aşteptarea ficiorilor. În dimineaţa de Crăciun, Ceata trebuie să colinde la biserică. Cel care merge la colindă fără cizme, va fi legat de ceilalţi cetaşi şi târât prin tot satul pentru a fi făcut de ruşine că nu a fost în stare să-şi găsească cizmele. În schimb, ceilalţi vor răsplăti fetele care au avut grijă de cizme şi le vor lua la joc. De cele mai multe ori aceste fete vor fi viitoarele soţii ale băieţilor.

 Cizmele „împodobite”

 Cam la doi kilometri de Hârseni, la Berivoi, acelaşi obicei, dar sub o altă formă. Băieţii duc de bună voie cizmele la fetele sau drăguţele lor din sat, iar ele le împodobesc cum se vor pricepe mai bine, poate chiar ajutate de mame şi bunici. Înainte să vină băiatul să le ia, cizmele sunt ascunse în casă, iar el trebuie să le găsească. Până reuşeşte să-şi găsească cizmele, la masă se serveşte cozonac şi vin fiert, pentru voia bună a gospodarilor. La joc, băieţii îşi aduc cizmele împodobite pentru a fi admirate, iar priceperea fetelor va fi făcută cunoscută tuturor. Bătrânii satului spun că acest moment conta foarte mult în viitoarea căsătorie, pentru că fetele lăudate de cât mai mulţi oameni se măritau chiar în anul următor, mai ales că le era apreciată măiestria.

 „Capra” din Şinca Veche

Pentru ziua de colindă fetele din sat, de obicei cele care însoţesc cetaşii satului, se strâng la gazdă (locul unde stau băieţii pe perioada cetei). Din panglicuţe, confeti, pânze, covoraşe ţesute manual şi tot felul de forme din hârtie colorată, „capra” este împodobită pentru mersul cu colinda. Deşi este considerat un obicei păgân, acesta este un prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare sau ştergare în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor şi pentru urări de bine.

La colindă se foloseşte şi un băţ îmbrăcat în tricolor, un obicei unic în zona Făgăraşului. Fiecare cetaş are un băţ, iar atunci când colindă îl folosesc în mâna dreaptă pe ritmul colindei. Chiar şi ritmul colindelor este unul mai aparte, cu pauze mai mari. DSC_0759

 Curajul sâmbetenilor

În ceată intrau numai băieţii care scăpau de armată, nu mai mici de 18 ani. Motivul era simplu: maturitatea. Testul de curaj şi maturitate, la Sâmbăta de Sus, se făcea în mod practic. Băieţii care vroiau să intre în ceată, erau nevoiţi să se arunce în râul rece pentru câteva momente. Cineva îi aştepta cu prosoape, haine groase şi vin fiert, dar testul era unul serios. Proba de curaj era chiar în râul ce trece prin mijlocul satului. Este clar că laşii nu aveau ce căuta în ceată.

 „Colinda” de Sfântul Nicolae

Salco
Future Sound

În satul Ucea de Jos, de ziua Sfântului Nicolae, ceata de feciori colindă întreg satul strigând pe la toate casele, „Cucurigu!”. Cetașii primesc de la oamenii din sat ouă pentru strădania lor, în semn de apreciere și încurajare a cetei ce se pregătește de a colinda în Ajunul Crăciunului.

Totodată prin acest obicei oamenii din sat se înștiințează în mod direct de apariția unei noi cete de feciori. Obiceiul cetei de feciori din Ucea de Jos de a merge după ouă în ziua Sfântului Nicolae este singular în zona Făgărașului și nu se cunoaște vechimea acestuia. Persoanele trecute de 80 de ani confirmă existența acestui obicei chiar și în generațiile de dinaintea lor, prin urmare putem presupune că acest obicei are o vechime mai mare de o sută de ani.

Meteleaua din Avrig

Sărbătoarea meteleilor sau „Meteleaua” este unul din cele mai vechi obiceiuri care se mai practică încă la Avrig. Semnificaţia acestui obicei este, dincolo de spectacol, una din cele mai profunde. În ziua de 28 decembrie fiecare ceată de feciori îşi alege o temă după care îşi face costumaţia. Dacă tema presupune un număr mai mare de personaje, ȋntreaga ceată se costumează. Pentru necunoscători este ca un fel de carnaval cu câte o temă diferită pentru fiecare ceată de feciori.

Evident că există concurenţă între cete, fiecare dorind să aibă reprezentaţia cea mai reuşită. Temele se ţin secrete până la ieşirea în stradă, elementul surpriză contând mereu în faţa publicului. Departe de a mai fi doar o simplă mască, „compoziţiile” cetelor au devenit adevărate tablouri alegorice cu subiecte din cele mai diverse. Este o formă de preluare şi adaptare a tradiţiei la evenimentele din viaţa curentă. DSC_0684

Turca de la Şinca Nouă

La Şinca Nouă ceata de feciori colindă însoţiţi de turcă – obicei popular, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoțit de alții, pe la case cu urări. Turca este împodobită de feciorii din ceată în fiecare an în postul Crăciunului. În mod particular, toţi poartă la costumul popular o glugă de ploaie, model străvechi de umbrelă. De asemenea, au o colindă specială pentru preotul satului, o colindă pentru gazdele din sat şi o colindă pentru famliile care au feciori şi fete. În Şinca Nouă fiecare fecior participă o singură dată la ceată alături de colegii din generaţia sa, următorul an fiind rândul generaţiei următoare.

De curând, UNESCO a inclus colinda cetelor bărbăteşti din România şi Republica Moldova în lista patrimoniului cultural imaterial. Pe de o parte, lumea de pe tot mapamondul simţea nevoia de a cunoaşte acest lucru; românii nu, ei oricum s-au născut cu el şi-l iubesc ca atare;  dar, pentru a păstra cât mai autentic obiceiul colindei şi obiceiurile născute din popor şi transmise din generaţie în generaţie prin viu grai, pentru aceasta da, este nevoie de recunoaştere şi naţională şi internaţională.

Festivalul colindelor şi parada cetelor de la Făgăraş, din 7 ianuarie, cu o tradiţie de şapte ani, este un prilej de a etala diversitatea costumelor din Ţara Făgăraşului, dar şi cea a colindelor tradiţionale din satele bunicilor.

Mulţumim colaboratorilor: Gheorghe Lie (Hârseni), Bianca Socol (Berivoi), Valentina Popione (Şinca Veche), Cristina Cornilă (Sâmbăta de Sus), Ioan Dopcea (Ucea de Jos), Maria Grancea (Avrig) şi Daniel Suciu (Şinca Nouă).

 (Alexandru Socaciu)


Apreciază
Distribuie