Trei dintre cele mai active asociaţii ale judecătorilor şi procurorilor din România – Forumul Judecătorilor din România, Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi Iniţiativa pentru Justiţie – solicită Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi autorităţilor competente să înceteze orice presiune asupra magistraţilor care îşi exercită dreptul la liberă exprimare. Organizaţiile avertizează că încercările de a reduce la tăcere vocile critice prin invocarea abuzivă a obligaţiei de rezervă reprezintă „un atac direct la adresa statului de drept”.
Apelul survine pe fondul tensiunilor declanşate de ancheta Recorder „Justiţie capturată”, care a expus disfuncţionalităţi în instanţe şi parchete. Preşedinta instanţei, Liana Arsenie a caracterizat evenimentele recente drept tentative „coordonate pentru acapararea puterii judecătoreşti”, susţinând că legea trebuie respectată şi aplicată prin cunoaştere juridică, nu prin presiuni sau interese ostile. În paralel, Secţia pentru judecători a CSM a criticat ancheta Recorder, considerând că aceasta amplifică o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”.
Asociaţiile afirmă că Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a recomandat României, în mod repetat şi ferm, să adopte reguli care să permită judecătorilor şi procurorilor să acţioneze ca avertizori de integritate fără teama represaliilor. „Această recomandare nu poate fi ignorată”, afirmă magistraţii.
„A-i sancţiona pe cei care semnalează public deficienţe sistemice sau ingerinţe politice nu încalcă legea, ci o apără”, susţin organizaţiile. Ele avertizează că orice demers disciplinar motivat exclusiv de opinii critice contravine independenţei magistraţilor şi încurajează „cultura tăcerii şi a complicităţii”.
Cele trei organizaţii ale magistraţilor solicită Guvernului şi Parlamentului să adopte un cadru legal care să confere judecătorilor şi procurorilor statutul şi protecţia necesare avertizorilor de integritate.
Ele transmit că magistraţii care semnalează încălcări ale independenţei justiţiei trebuie protejaţi împotriva tuturor formelor de represalii – disciplinare, administrative sau profesionale – şi subliniază că societatea are dreptul să cunoască disfuncţionalităţile sistemului, iar cei care le expun trebuie recunoscuţi ca apărători ai interesului public.
