O sibiancă și-a transformat casa în muzeu cu banii din pensie, într-un sat cu 20 de locuitori, relatează Turnul Sfatului.
Casa cu numărul 63 din satul Petiș are o grădină lungă care dă în Coasta Popii, o culme acoperită cu fagi semeți. Este o dimineață rece, iar fumul albicios ce iese din hornul casei ia calea pădurii, învăluind copacii.
Aici locuiește tanti Jeni, așa cum îi spune toată lumea, cea care a organizat un muzeu cu ”mici comori” strânse de ea de la târgurile din zonă.
„Ați venit la muzeu?” Aceasta este întrebarea pe care tanti Jeni o adresează din cadrul porții oricărui om venit în Petiș. Sunt doar câteva suflete care mai locuiesc în permanență aici ceea ce face ca, din punct de vedere statistic, cele aproape două duzini de săteni să fie „arondate” unui muzeu, record greu de egalat și știut doar de puțină lume.
Mică de statură, tanti Jeni este plină de energie, aidoma unui om ce veșnic nu-și află locul: „Umblu prin târgurile de vechituri unde găsesc mici comori. Le cumpăr din amărâta de pensie pe care o am. Am mai adunat câte ceva de la vecinii din sat, care se pregăteau să le arunce. Nici nu vă închipuiți ce vor să arunce oameni sau ce puteți să găsiți în târgurile de vechituri.”
Citește articolul integral pe turnulsfatului.ro.
