În Sâmbăta Mare sunt prăznuite îngroparea dumnezeiască și trupească a lui Iisus Hristos și pogorârea la iad.
Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Hristos a locuit trupește în mormânt. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere și în zilele de Paști.
Tradiții în Sâmbăta Mare:
Se sacrifică mielul și se prepară drobul, friptura și borșul de miel.
Pe vremuri, era obligatoriu ca femeile sa îmbrace, la slujba de Înviere și în zilele de Paști, măcar o cămașă nouă, cusută în orele de taina ale nopții, iar bărbații să aibă cel puțin o pălărie nouă.
Înainte de miezul nopții, lumea pornește în liniște spre biserica. După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morților familiei și aprind și acolo lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului. În amintirea lor se da de pomana și în ziua de Înviere, dar și o săptămână mai târziu, când e Pastele Morților.
La masa de Paști, la amiază, se aduna cei ai casei, mănâncă miel, cozonac și se petrec în liniște.
(sursa crestinortodox.ro)
