Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este prăznuit pe 23 aprilie. Este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți, chiar de după moartea sa martirică. Opt biserici din Țara Făgărașului îi sunt dedicate.
Numele Sfântului este echivalent cu neînfricata mărturisire a credinței creștine precum și cu milostenia și minunile săvârșite.
Sfântul Gheorghe apare în icoane fie călare pe un cal în timp ce străpunge cu sulița un balaur, fie într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar, cu o diadema metalică pe cap, ținând o cruce în mâna dreapta și o sabie în mâna stânga.
Marele Mucenic Gheorghe este considerat ocrotitorul Forțelor Terestre Române și al următoarelor țări: Georgia, Armenia, Malta, Lituania și Serbia. În anul 1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări.
În România, peste 1 milion de persoane poartă numele sau derivat al numelui Sf. Gheorghe (George, Georgiana, Georgeta, Gheorghiţă, Gigi, Geta, Gherghina, Gigel etc).
În Țara Făgărașului, opt biserici poartă hramul Sfântului Gheorghe – bisericile din Boholţ, Dridif, Hârseni, Lisa, Părău, Rucăr, Ucea de Sus și Filia Seliştat.
În credința populară, Sfântul Gheorghe mai este numit și SânGeorge sau Sângeorz, patronul naturii înverzite, al vegetației, vitelor și oilor.
Despre minunile Sfântului Gheorghe în Muntele Athos mărturisește și Părintele Pimen de la Schitul Lacu din Sfântul Munte:
Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință
Născut în zona Capadociei din tată persan și mama capadociană, tânărul Gheorghe a primit în casa părinților lui o aleasă educație religioasă creștină.
A urmat serviciul militar în timpul împăratului Diocletian, care a dus o luptă aprigă împotriva creștinilor.
Chiar dacă a ajuns foarte cunoscut între oficialii armatei, Gheorghe și-a împărțit averea săracilor și a mărturisit că era creștin. Pentru că a refuzat să se închine zeilor, a fost supus la numeroase torturi.
Potrivit tradiției, încă de la început i s-a arătat Mântuitorul Hristos, care l-a binecuvântat și l-a întărit, prevestindu-i atât vremea îndelungată a martirului, cât și multele minuni care vor avea loc datorită răbdării sale.
Cuvintele Sfântului Gheorghe și dragostea pentru Dumnezeu au convins mulți oameni să se convertească.
În timpul torturilor, Gheorghe a fost observat de însăși soția împăratului păgân Diocletian. Împărăteasa Alexandra, văzând că era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că totuși rămânea viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului și s-a mărturisit pe sine creștină, ceea ce l-a înfuriat pe împărat, care a aruncat-o în temniță și a condamnat-o la moarte.
În umilințele sale, Sfântul Gheorghe le arăta oamenilor, de fapt, unde stă puterea sa: în Dumnezeu.
Lumea se întreba curioasă: dacă merită să-ți dai viața acest Dumnezeu a lui Gheorghe, nu merită cu atât mai mult să trăiești pentru El? Astfel, multe persoane s-au convertit la credința creștină.
Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuți și populari sfinți încă din antichitate. Dovadă stau numeroasele biserici dedicate lui și distribuția lor geografică foarte largă. Încă din primele secole de după martiriul său existau biserici dedicate Sfântului Gheorghe în Ierusalim, Ierihon, Beirut, Irak, Etiopia, Egipt, Spania, Italia Franța și Anglia.
Tot pentru cinstirea Sfântului Gheorghe, era organizate pelerinaje la locurile legate de memoria sa. Invaziile musulmane au curmat acest obicei, însă mulți dintre soldații cruciați care luptau pentru eliberarea locurilor sfinte au mărturisit ajutorul pe care Sfântul Gheorghe l-a dat.
Atât de mari au fost semnele și minunile sale, încât ordine militare întregi s-au așezat sub patronajul său. La fel, foarte mulți dintre voievozii români s-au pus sub ocrotirea Sfântului Gheorghe atunci când au luptat pentru apărarea pământului, pentru demnitate țării și a credinței creștine.
