Teodor și Ioana Dogaru, tată și fiică, sunt ultimii meșteri ai cântarelor produse de celebra fabrică „Balanța”, simbol al ingeniozității industriale sibiene de altădată.
Sunt aproape 130 de ani de când Viktor Hess înființa la Sibiu prima fabrică de cântare din Transilvania, „Hess”, care avea să devină, după naționalizare, „Balanța” – singura întreprindere de acest fel din întreaga Românie socialistă. De-a lungul deceniilor, „Balanța” a fost un reper industrial în fostul Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (CAER), producând cântare pentru întreaga Europă de Est.
Astăzi, moștenirea acestei fabrici nu mai pulsează în halele ei de altădată, ci în atelierul cald din Șelimbăr, unde Teodor Dogaru și fiica sa, Ioana, restaurează aparate de măsură vechi de zeci de ani, relatează Consiliul Județean (CJ) Sibiu pe pagina de Facebook.
„Am vrut să nu se piardă ceva ce a fost cândva mândria Sibiului”, spune Teodor Dogaru, în timp ce lustruiește cu grijă talerele unui cântar de farmacie.
Un spirit tânăr într-un suflet de meșter
Cu părul grizonat și un entuziasm molipsitor, Teodor Dogaru este genul de om care face știința să pară un joc. A înființat Asociația „Științe Experimentale Aplicate Spectaculos”, prin care organizează ateliere de fizică, gastronomie și matematică pentru copii. Tot el se numără printre cei care au realizat instalații pentru noul Muzeu al Științei din Sibiu.
Pasiunea pentru cântare a prins contur în anii ’80, când, student fiind, a întrerupt facultatea și s-a angajat la „Balanța”.
„Aveam nevoie de bani. Am văzut cum aici s-au format numeroși specialiști în mecanica fină, unii veniți de la țară, de la coada vacii. Fabrica de cântare de la Sibiu a crescut de la 150 – 160 de angajați, la aproape 1.800. „Balanța” a fost un nume mare al industriei sibiene”, își amintește el.
Atelierul în care timpul stă pe loc
În casa familiei Dogaru din centrul Șelimbărului, cântarele se aliniază cuminți pe bancurile de lucru. Fiecare are o poveste, o cicatrice, un sunet unic. Teodor Dogaru deține acum aproximativ 50 de cântare fabricate la Sibiu, multe descoperite cu ajutorul părintelui Ioniță din Gușterița.
„Am dat sfară-n țară și am găsit piese prin București, Timișoara, Alba sau Hunedoara”, povestește el, mândru de mica sa „muzeografie” particulară.
Printre piesele rare se află și un cântar de mare precizie, cu care Teodor face experimente.
„Acesta este un cântar de mare precizie, care poate determina, la propriu, greutatea unui cuvânt. Practic, luăm o bucățică de hârtie, o cântărim, apoi scriem cu pixul un cuvânt și o cântărim din nou. Vom vedea că este mai grea, iar diferența este dată de cantitatea de pastă rămasă pe hârtie”, explică sibianul.
Fiica sa, Ioana Dogaru, a moștenit deopotrivă precizia și dragostea pentru meșteșug. Inginer constructor de profesie, a lucrat pe șantiere din Timiș, Constanța și Sibiu, iar câțiva ani a fost angajată la compania „CON-A”. Din 2014, a ales să îmbine cariera cu pasiunea familiei.
„Acum m-am reprofilat pe producția de corpuri de iluminat, iar în timpul liber îmi ajut tatăl la repararea cântarelor”, spune Ioana.
Amintiri din piețele comuniste
Teodor Dogaru își amintește și povești savuroase din vremurile în care „Balanța” era nelipsită din piețele României: „Prin anii ’80, unii vânzători furau la cântar punând o bucată de lemn sub taler – metoda se numea «țambalul». Cântarul nu cobora complet, iar clientul era păcălit. Ironia e că tot «Balanța» produsese primele cântare cu afișaj optic, care arătau clientului greutatea exactă, dar prea multă precizie deranja.”
Printre zeci de talere lucioase, timpul pare să-și țină respirația. Pentru Teodor și Ioana Dogaru, fiecare cântar repus în funcțiune este o victorie împotriva uitării, iar pasiunea lor înclină, simbolic, balanța în favoarea memoriei colective.
