Crucea Roșie împlinește 146 de ani în România. Organizația umanitără este patronată de Casa Regală
În 4 iulie 1876 s-a înființat, la Bucureşti, „Societatea naţională de Cruce Roşie a României”. După o lună și jumătate, societatea a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva.
Crucea Roșie este o organizație umanitară, neguvernamentală, bazată pe voluntariat, care oferă asistență de urgență, în caz de dezastre, precum și educație în domeniul sanitar în România.
Primul preşedinte al societății a fost prinţul Dimitrie Ghica.
La 20 iulie 1876, prima ambulanţă a Crucii Roșii a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. A urmat Războiul de Independenţă, când Crucea Roşie a intervenit cu personal sanitar, ambulanţe şi trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie. A înfiinţat aşezăminte spitaliceşti în Bucureşti şi în diferite oraşe din ţară.
În 1915, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roşie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj:
„Crucea Roşie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război, nu trebuie să piară. Cu toţii, de la mic la mare să o sprijinim cu evlavie, cu însufleţire, cu nesfârşită dragoste”.
În timpul Primului Război Mondial, Crucea Roşie a completat serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în Bucureşti şi în ţară. Însăşi Regina Maria s-a implicat în operaţiunile desfăşurate în sprijinul răniţilor. Ulterior, Crucea Roșie a oferit asistenţă miilor de prizonieri eliberaţi din captivitate, care încercau să se întoarcă la casele lor, dar şi invalizilor, bolnavilor şi orfanilor de război.
În 1940, când țara noastră a pierdut o parte din teritoriile sale, Crucea Roşie Română, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Elena, a ajutat miile de refugiaţi. Tot în 1940, la 25 iunie, prin Convenţia de la Geneva din 1929, care reglementa situaţia aviaţiei sanitare aflată sub emblema Crucii Roşii pe timp de conflict armat, a fost posibilă apariţia Escadrilei Albe a Crucii Roşii Române, prima escadrilă sanitară pilotată de femei.
După intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, Crucea Roșie a mobilizat toate resursele materiale şi umane pentru a acorda sprijin neîntrerupt răniţilor, bolnavilor, prizonierilor şi refugiaţilor. Peste 2.750 de surori voluntare de Cruce Roşie şi 2.430 de auxiliare sanitare ale Crucii Roşii au muncit pe front şi în spital. Au fost organizate şase spitale de campanie, 16 spitale de zonă interioară, 55 de cantine de gară şi 40 de infirmerii.
După Instaurarea dictaturii comunist, Crucea Roșie și-a pierdut autonomia până în 1989.
După 1990, Crucea Roşie Română a început un proces de reorganizare a activităţii
În 2015, Principesa Moştenitoare Margareta a României a fost aleasă preşedinte al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, continuând o tradiţie a Familiei Regale începută de Regina Maria.
De la debutul conflictului armat din Ucraina, mii de voluntari și sute de angajați ai Crucii Roșii Române și-au unit forțele și au oferit asistență permanentă de urgență, în special în cele opt județe de graniță cu Ucraina și Republica Moldova, în folosul a zeci de mii de beneficiari.
70 de tiruri cu 1.750 de tone de alimente, produse și materiale sanitare au ajuns prin intermediul Crucii Roșii Române în Ucraina, la Cernăuți, Uzgorod și Odessa, unde au fost distribuite către populația în nevoie de pe teritoriul întregii țări, conform crucearosie.ro.
Sursa: Agerpres
foto: crucearosie.ro