Asociația culturală Mândra Project susține public propunerea premierului Ilie Bolojan privind reforma bibliotecilor din mediul rural și atrage atenția că multe dintre acestea există doar pe hârtie, fiind lipsite de activitate reală și de relevanță pentru comunitățile locale.
„Nu bibliotecile vii sunt în pericol. Ele vor găsi mereu căi să supraviețuiască. În pericol e, de fapt, ideea de cultură rurală susținută onest”, afirmă organizația într-un mesaj public.
Reprezentanții Mândra Project spun că discuția lansată de premier era necesară, dar vine prea târziu. Ei denunță starea de fapt din multe localități rurale, unde bibliotecile sunt „spații goale, fără viață culturală, fără programe reale, fără fond de carte actualizat” și unde bibliotecarii „sunt redirecționați sau abandonați către alte sarcini prin primării”. În aceste cazuri, susțin ei, nu poate fi vorba de un serviciu public de cultură autentic.
Totodată, Mândra Project oferă exemplul bibliotecii din comuna lor, care funcționează activ nu datorită unui buget generos, ci datorită implicării personale a bibliotecarei. „Dana noastră e vie, creativă, harnică, dedicată”, se arată în postarea din mediul online. Biblioteca din Mândra derulează proiecte educaționale, arhivează memoria comunității, organizează ateliere, întâlniri culturale și promovează identitatea locală inclusiv peste hotare.
Organizația avertizează că susținerea orbească a unor structuri moarte doar dintr-un reflex birocratic nu mai poate fi justificată: „Să fim foarte sinceri: în ruralul românesc, bibliotecile publice vii sunt puține. Le numeri pe degete. Restul sunt, de fapt, în moarte clinică.”
Mesajul Mândra Project vine într-un moment în care propunerea premierului privind reducerea numărului de biblioteci comunale a fost intens criticată de o parte a opiniei publice, dar și susținută de voci care reclamă lipsa de eficiență a unor instituții formale din mediul rural.
Asociația din Mândra atrage atenția că adevărata miză a acestei reforme este integritatea culturală a satului românesc: „Cultura la sat nu mai poate fi o formă de mimare. Dacă ne uităm în jur, mimatul ăsta ne pune în pericol relația cu identitatea noastră culturală, deja fragilă și ușor de confiscat.”
