Vinerea Marea – Răstignirea Domnului
Ultima zi de vineri din Postul Paștilor este numită Vinerea Mare, a Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă. Vinerea Mare este marcată, de mulți credincioși, prin post sever, numit și post negru, ținut până la asfințit. Ziua amintește de pătimirile Mântuitorului înainte de Înviere.
Răstignirea nu era practicată de evrei, această pedeapsă fiind aplicată doar de autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu crucea în spate, legată de mâinile întinse. Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un loc public.
Așa s-a întâmplat și cu Iisus Hristos, care a fost biciuit iar apoi a primit sentința de la Pilat. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Și crucea. În vârful acesteia era consemnată vina Sa: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din aceasta zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masa în mijlocul bisericii.
Seara se cânta Prohodul și se înconjoară biserica, cu Sfântul Epitaf, într-o procesiune de înmormântare.
„În mormânt, Viaţă
Pus ai fost, Hristoase
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi?”
Epitaful pe care îl poartă preoții, ajutați de credincioși, simbolizează trupul Mântuitorului.
După procesiune, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălțare.