Persoanele care formulează o plângere contravențională nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, potrivit unei decizii a CCR, anunțată de judecătorul Cristi Danileţ pe pagina sa de Facebook.
În exercitarea rolului său activ, revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, contravențiile fiind calificate, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, drept „acuzații în materie penală“.
„Se reia, astfel, jurisprudența mai veche a CCR:
– Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură.
– În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.
– Chiar dacă art. 47 din OG nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii reclamantul trebuie să probeze cele susținute, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din CEDO. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei (pct. I din Decizia CCR nr. 1096/2009)”.
