Biserica pe care mercenarii lui Mihai Viteazu n-au pârjolit-o

De cum ai trecut Oltul pe la Voila şi până la Sighişoara, de eşti pasionat vreun pic de istorie, de îţi place aerul satelor săseşti, de simţi mirosul fânului mai plăcut ca un parfum de drogherie, de vezi apusul ca într-o pictură de Grigorescu, de îl invidiezi pe Prinţul Charles pentru casele de pe aici, atunci eşti pe drumul cel bun! Eşti pe circuitul cu cele mai multe biserici fortificate din Transilvania. Am scris pe rând despre unele dintre ele, urmează acum cea mai apropiată de Făgăraş, Cincşorul.

Am văzut-o în duminica Rusaliilor, una dintre cele mai căldurose zile din acest an, aşa încât răcoarea dintre ziduri era binevenită. Trebuie spus că de cum a dat căldura puteţi să vizitaţi în orice zi biserica fortificată. Ghidul său, Iuliana Cseh, este acolo de la 10.30 şi până la 17.00.

Un bilet valorează cât o pâine, 5 lei, iar în preţul ăsta puteţi ,,rumega” vreo şase secole de istorie. Asta, dacă plecaţi şi cu ceva bagaj de cunoştinţe de acasă.

Preotul vine de la cistercieni

Pe la 1421 se terminau lucrările la falnica biserică a satului, ce aparţinea Scaunului Cincului. Construcţia, începută în secolul XIII, se află astăzi în catalogul cu monumente istorice al României. De altfel, este mai degrabă obiectiv, decât loc de rugăciune. Nu de alte, dar satul mai are 22 de saşi, din vreo 500, câţi erau înainte de ’90. Au luat calea Germaniei şi acum cei care mai vin, o fac doar de dragul vizitei.

,,De exemplu, acum vreo lună s-a cununat o fată în această biserică. Stă în Germania, dar familia ei este de aici. Biserica a fost ca niciodată plină de oameni. Rar mai este plină. Pentru slujbe vine un preot de la Cârţa. Din ’90 nu mai este preot aici. Jumătate de an, cât este frig afară, slujbele se ţin în căsuţa din curtea de retragere. Pe vremuri aici existau un cuptor pentru pâine şi coteţe pentru găini şi porci. Tot aici stătea clopotarul înainte de ’90, iar acum se ţin slujbele iarna. Vara se fac în biserica mare”, spune ghidul.

În timp ce îmi oferă primele indicaţii verbale, mă pofteşte şi la turul în teren. Sunt în mijlocul unei fortificaţii cu patru turnuri, împrăştiate în toate cele patru zări, care au fost când de apărare, când li s-au găsit destinaţii variate.

,,Într-unul din ele a locuit pe vremuri preotul şi se numeşte ,,Turnul Preotului”. Într-un turn se ţineau alimentele, într-unul arhiva şi temniţa, iar un al patrulea este ,,Turnul Slăninii” de la nord, contină doamna Cseh.

10

Slănină, numai sâmbătă la ora 16.00

Turnul cu slănina este des întâlnit la acest gen de fortificaţii, dar obiceiul în amănunt nu este în două locuri la fel. La Cincşor sătenii îşi puteau înfige cuţitul în slănină numai o dată pe săptămână, sâmbăta la ora 16.00, când se trăgeau clopotele special pentru asta. Dacă nu erai acasă sâmbăta la ora 16.00, nu mai mâncai slănină în săptămâna ce urma. Fiecare familie avea pecetea sau sigilul ei, pe care îl aplicau după ultima bucată tăiată.

Nu departe de turnul cu pricina se află unul la fel de interesant, cel care găzduia în partea superioară o arhivă, iar la subsol un arest. Arestul era bun la toate: de la vecini care se luau la harţă, la soţi care nu-şi mai vorbeau. Ceea ce poartă numele de ,,temniţă matrimonială” s-a regăsit şi aici, la fel ca la Cincu, la fel ca la Biertan.

Diferenţa între aceste închisori ale soţilor este că la Cincşor se folosea cea comună şi pentru căsnicii. Teminţa este în întunericimea subsolului unui turn, fiind prevăzută cu gratii înspre exterior şi putem presupune că pe timp de iarnă avea şi o sobă pentru încălzit.

La urma urmei, soţii nu se făceau vinovaţi de mari nelegiuri, decât aceea de a nu se fi înţeles ei între ei. Oamenii erau ţinuţi vreo două săptămâni cu un singur pat, un singur, scaun, o singură farfurie, o singură furculiţă… Împărţind toate cele necesare traiului la comun, sfârşeau prin a se împăca. Apoi erau puşi în libertate.

Prin această metodă Biserica Evanghelică stopa cu succes divorţurile în evul mediu.

Mercenarii lui Mihai Viteazu au pus foc

Dincolo de rolul religios, biserica fortificată avea menirea să adune între zidurile ei, în epocă, toată suflarea satului în caz de cotropiri, barbarii, năvăliri etc. Din fericire, cincşorenii au fost cam ocoliţi de acestea, îmi confirmă ghidul, însă totuşi o calamitate s-a abătut şi asupra acestui sat. Totul satul a fost ars de mercenarii lui Mihai Viteazu. Se întâmpla la 1599 şi pricinile încă au rămas necunoscute. Interesantă este descrierea domnitorului în limba engleză, găsită într-unul dintre pliantele bisericii: ,,Wallachian Voievod, Michael the Brave”.

Atunci oamenii s-au adăpostit aici. Tot satul numără vreo 200 de suflete, aşa încât au încăput între zidurile fortificaţiei. Puteau bea, mânca şi dormi. ,,Biserica avea fântână de apă. Iniţial a fost construită chiar pe locul fostului altar, apoi a fost astupată şi săpată alta în dreptul unei uşi laterale de ieşire. Azi nu se mai vede nici aceasta”, explică Iuliana Cseh.

Spalatoria GPC
Monumente funerare
Amanet King Onix
Husqvarna

Biserica celor trei altare

Altarele de la Cincşor au ajuns prin muzee. Cel care se înalţă încă falnic în biserică datează din 1868. La muzeul sibian Brukenthal este expus cel anterior lui, din 1655, iar cel mai vechi dintre ele, primul, se află în Muzeul ,,Valer Literat” de la Făgăraş.

Orga a fost fabricată în 1805 şi acum este perfect funcţională, pentru că a fost reparată la atelierul de orgi de la Hărman. De altfel şi biserica a fost reabilitată (2013).

,,Priviţi peretele din stânga, sunt acolo toţi eroii saşi din Primul Război Mondial. Pe tabelul din dreapta sunt cei căzuţi în al Doilea Război Mondial, iar şi mai în dreapta lui găsiţi tabelul celor deportaţi în perioada 1945-1949”, îmi arată cu mâna ghidul. Care nu-s pe tabele, sunt în cele două cimitire săseşti ale satului.

Expus în mijlocul lăcaşului se află steagul comunităţii săseşti. Mai fâlfâie uşor la adierea vântului, când ambele uşi sunt deschise. Este unicul şi a fost confecţionat în 1924. Pe el a fost brodată stema Ardealului, cu şapte biserici şi un vultur.

Femeile în bănci, bărbaţii pe lateral

În vechime s-a instituit un obicei care a rămas până azi: toate băncile din biserică sunt ocupate numai de femei. Cele în vârstă stau obligatoriu în primele rânduri. Bărbaţii stau doar pe lateralul bisericii. Sus în balcon chicoteau copiii care confirmau la 14 ani. Dacă astăzi slujba se ţine numai pentru cei 22 de saşi, tot aşa trebuie să se organizeze toţi.

În turnul bisericii clopotele mari din bronz încă îşi fac datoria. Ele se aud de trei ori în decursul zilei de sâmbătă şi de două ori duminica. Nu se mai trag mecanic. Clopotar este chiar doamna Cseh, care îmi arată că sunt conectate la curent şi practic a trage clopotele este ca şi cum ai apăsa pe sonerie. La plecare remarc un tei, înalt cât un bloc de patru etaje, care depăşeşte inclusiv înălţimea clopotniţei. Este de 400 de ani, spune femeia. Plec fericită că am mai bifat încă o biserică din lanţul celor fortificate. Mă bucur în schimb că nu le-am epuizat. Mai am…

8

 

Concert de orgă în Biserică pentru Prinţul Charles

Biserica fortificată a fost vizitată şi de Prinţul Charles al Marii Britanii, vineri, 5 iunie, la câteva zile după ce fusesem acolo. Potrivit ghidului Iuliana Cseh, Alteţa Sa a ajuns la Cincşor în jurul orei 14.00, având un staff de până la 20 de persoane, care au venit cu 6 autoturisme.

Prinţul a ascultat un concert de orgă în Biserică, susţinut de o organistă sibiancă. Apoi a vizitat casele de oaspeţi de la Cincşor, o investiţie privată care are la bază vechea şcoală şi vechea parohie evanghelică din localitate.

Vizita de la Cincşor a celui mai bun ambasador al turismului transilvănean a durat circa o oră.

Mai multe poze, aici

Text: Cristina Cornilă
Foto: Bogdan Manta


Apreciază
Distribuie