Omul sfinţeşte locul

Artistul se naşte cu talentul, îl descoperă şi apoi uimeşte lumea cu el. Cel care învaţă un meşteşug, care îl pune în practică şi transpiră până obiectul lui place ochiului, acela e tot un artist, conform zicalei că un geniu este 99% transpiraţie şi doar 1% inspiraţie.

Ţara Făgăraşului nu duce lipsă de genii, de artişti, de meşteri, de oameni frumoşi şi de muncă serioasă. De curând am auzit că o localnică dintr-un sat făgărăşean va picta biserica. Şi nu doar că va realiza un act de pomenire veşnică, ci face acest lucru fără remuneraţie, pur şi simplu din dăruire, din pasiune şi din drag de oamenii locului, de Biserică şi de talentul pe care, spune ea, nu ştie dacă şi l-a performat singură sau dacă s-a născut pur şi simplu cu el.

Un mod unic de a picta

     Mulţi au auzit de Lia Flueraş din Cincu, dar nu toţi făgărăşenii ştiu că această doamnă aproape că a inventat un mod unic de pictură. Este vorba de pictura pe coji de ouă. A nu se confunda cu arta încondeiatului, care este cu totul altceva. Personal nu am auzit despre aşa ceva niciunde în lume, chiar dacă am căutat şi pe internet, care se presupune că le ştie pe toate.

    Pentru a înţelege mai bine ce e cu pictura pe coji de ouă am rugat-o pe Lia Flueraş să ne detalieze această modalitate. „După ce se spală bine oul, se fierbe, se curăţă coaja şi se lasă la uscat. Pe o placă de lemn, care va fi apoi suportul de icoană, se dă cu aracet. Apoi, se presează bine cojile de ouă, astfel încât să nu existe un spaţiu din care să lipsească vreo bucăţică de coajă”, explică Lia. Totul arată ca un fel de puzzle, dar din coji de ouă.

„După ce se lasă un timp din nou la uscat, când las un obiect mai greu pentru a nu se încovoia de la umezeală, fac schiţe cu pensula. Aici nu merge să foloseşti creionul pentru că mina nu mai lasă urme. După ce am realizat şi fundalul, trec la pictura propriu zisă. La final dau şi cu un lac transparent, lucios”, ne povesteşte arista cu lux de amănunte.

Printre realizările doamnei Fluieraş se regăsesc şi pietre pictate. „Am pimit la Sibiu un cadou frumos, o icoană pe piatră. Mi-a plăcut foarte mult şi am încercat şi eu când am ajuns acasă. Am pictat apoi pe marmură”, mai spune Lia.

Din simplu iconar, pictor de Biserică

Se întâmpla prin 1997, prima dată când la Sibiu, la Casa Armatei, avea să-şi etaleze creaţiile, cu ocazia Crăciunului. A urmat apoi o expoziţie mult mai amplă chiar în Făgăraş la Casa de Cultură: „A fost o expoziţie de icoane foarte frumoasă. Prezent la eveniment, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, s-a arătat impresionat de eforturile şi de calitatea picturilor doamnei Lia Fluieraş. Noi am început să pictăm Biserica mare Sfântul Nicolae cu pictori autorizaţi. Apoi, am făcut comandă pentru iconostasul de lemn masiv din stejar, iar pictorii ne-au cerut o sumă foarte mare pentru icone. Nu aveam banii, dar ştiam de doamna Fluieraş de la noi din sat şi i-am propus să ne facă ea icoanele”, povesteşte preotul din Cincu, părintele Florin Adrian Butum.

„Am început să lucrez la icoanele de pe iconostas în iarna trecută. În primăvara acestui an, aproape de sărbătoarea Sfintei Învieri am reuşit să termin. Când m-am apucat de treabă nu ştiam sigur dacă voi şi termina, dar după ce am văzut că părintele e mulţumit, că oamenii apreciază şi că pot să fac ceva pentru Biserică mi-am dat silinţa şi am terminat oarecum repede”, mărturisteşte Lia.

Ar fi inutil să amintim că toate costurile le-a suportat tot artistul, fie că a fost vorba de culori, de materiale, sticlă sau ramele tuturor celor aproximat 50 de icoane de pe iconostasens. Patru dintre icoane au dimensiuni mari, cam 1,5 metri pătraţi şi sunt şi cele mai importante şi mai frumoase.

Tot părintele Florin ne povestea că pictorii nu au vrut să termine lucrarea întregii Biserici până nu ar fi achitat comunitatea măcar un acont din valoarea finală. Mai era de pictat numai holul (pronaosul) Bisericii, iar banii necesari s-ar fi strâns poate într-un an. Atunci părintele a rugat-o pe doamna Lia să încerce să realizeze pictura aşa cum ştie ea, chiar dacă nu a mai făcut niciodată acest lucru. Frumos este faptul că artistul a realizat lucrarea în tehnica murală iar totul a fost absolut gratuit. Când am aflat povestea, mi-am amintit o vorbă a părintelui Arsenie Boca: „la început dai din ce ai, apoi dai din ce eşti”.

Pictarea Bisericii mici

Pentru că în sat mai există o bisericuţă mică ridicată după 1990 în spatele curţii parohiale şi în care se slujeşte doar în zilele de peste săptămână, părintele Florin Butum i-a solicitat tot ajutorul doamnei Lia Fluieraş.

Aici toată lucrarea va purta amprenta pictoriţei din Cincu, iar părintele ne-a mărturisit că va fi o pictură cu totul specială. Pe pereţii locaşului de cult vor fi pictaţi doar sfinţii români, cei mai mulţi în straie autentice de pe întregul teritoriul ţării noastre. În istoria Bisericii Ortodoxe sunt recunoscuţi până acum 99 de sfinţi români, care au trăit fie în România, fie în alte părţi ale lumii. „Până acum în paraclisul „Buna Vestire” am realizat doar 90% din lucrările cu pictura altarului. Am făcut şi o mică pauză pentru că am avut nuntă cu unul dintre copii, dar abia aştept să reîncep lucrările”, spune Lia.

Cheltuiala cu pictura întregului locaş de cult va fi suportată tot de familia Fluieraş. Sunt şi oameni în sat care mai dau câte o mână de ajutor, dar principala osteneală îi aparţine Liei şi soţului acesteia. Acesta din urmă a transformat un garaj întreg într-un salon de creaţie, unde Lia se retrage pentru a-şi exprima trăirile şi arta în cele mai frumoase şi mai inedite creaţii. Pereţii încăperii sunt mărturie a unui frumos atelier de creaţie.

      „Cred că te naşti cu asta. Nu am urmat o şcoală în sensul acesta, sunt autodidact. Îmi aduc amintă că eram mică, iar după o drumeţie pictam repede peisajul sau o icoană anume. Simţeam nevoia să o reproduc singură. L-am prins în viaţă şi pe Nicolae Suciu din satul nostru, mare om, mare meşter! Îmi aduc aminte că a venit în vizită la noi şi a văzut câteva din icoanele mele. I-au plăcut, mi-a dat şi câteva sfaturi. L-am rugat apoi să îmi mai explice despre cum face dânsul, dar nu a apucat. A plecat la Sibiel la o expoziţie de icoane, de unde nu s-a mai întors aşa cum a plecat, pentru că Domnul l-a chemat la El. M-am străduit apoi singură şi acum îmi dau interesul să nu dezamăgesc încrederea care mi s-a oferit”, ne spunea Lia Fluieraş, în timp ce ne desfătam privirile în atelierul dânsei.

(Alexandru Socaciu)

Redăm aici şi o poezie scrisă de Carmen Platt în onoarea artistei Lia Flueraş, sursa noastră în descoperirea artistei:

Chipul Tău

Când m-ai ales pe mine Doamne,
La Chipul Tău să deslușesc
Mi-ai dat putere și răbdare
Și încrederea că reușesc

În zori mă aplec cu drag spre Tine,
Și în strălucire eu Te îmbrac
Albastru în ochi,ca zilele senine
Slava ce-o porți,eu cum pot să o fac?

Pe buze-Ți descifrez Iubirea
Ce se revarsă peste noi,
Nemăsurată-Ți este Firea
Cum să-Ți pictez obrajii moi?

La plete stau și mă gândesc
Că-n toate Ți-e Mărirea
Și mai pe urmă socotesc,
Ce blândă Ți-e Privirea

Unii Ți-au pus coroana
Și spini și cuie Te-au împuns,
Cu frică Ți-am pictat Icoana
Și nu gâsesc nici un răspuns

În somn mi-apare câte-un Sfânt
Ce mare-i bucuria,
La Voi mă rog pe acest pământ
Iisus și Mama Sa , Maria.