Un american ne dă lecţii de patriotism
Cu „V”-ul Victoriei în inimă şi pe inimă! Aşa umblă un american de 29 de ani care a locuit vreme de doi ani în oraşul Victoria. Tânărul s-a îndrăgostit atât de mult de oraş şi de oamenii lui, încât, nu numai că a plâns cu lacrimi amare când a trebuit să plece, dar şi-a mai tatuat mare în dreptul inimii sigla oraşului! La trei ani de când şi-a luat la revedere de la Victoria şi oamenii ei, le-a făcut o surpriză minunată: a postat un mesaj de 12 minute pe youtube în care şi-a arătat toată admiraţia şi tot dorul pentru această localitate.
În mai 2008, Jimmy Tyler, din Michigan, pe atunci de 24 de ani venea la Victoria ca voluntar Peace Corps să predea elevilor de la Liceul Teoretic „Ion Codru Drăguşan”. Ajunsese aici după 10 săptămâni petrecute la Ploieşti împreună cu alţi 40 de americani, timp în care învăţase cât de cât să vorbească româneşte.
„Am aflat că voi fi detaşat la Victoria, am căutat oraşul pe internet şi am început să am emoţii după ce am văzut cât e de mic. Nu cunoşteam pe nimeni acolo şi îmi era teamă că nu m-aş putea integra”, spune Tyler la începutul 
postării sale, într-o românească presărată cu accent englez. „Am ajuns să mă îndrăgostesc de oraş, continuă el, e oraşul cel mai frumos de pe Pământ! Are în apropiere Munţii Făgăraş şi în el locuiesc oameni incredibili. Colegii mei de la şcoală au fost foarte deschişi cu mine încă de la început, m-au ajutat mult şi m-am adaptat de minune!”
Mai mult prieten, mai puţin dascăl
Voluntarul Peace Corps spune că şi-a făcut un plan de acasă, acela de a încerca să fie doar dascălul elevilor şi nu prietenul lor. Nu i-a reuşit, pentru că s-a apropiat atât de tare de elevi, încât a devenit prietenul lor în foarte scurt timp, aşa că a început să se vadă cu copiii şi în afara orelor de curs la meciuri sportive, la poveşti, la cafea şi prăjituri.
S-a îndrăgostit şi de preparatele tradiţionale româneşti şi acum iubeşte iremediabil micii, sarmalele, salata de boef, rachiul şi vinul: „de câte ori 
mergeam acasă la cineva, mi se spunea că în casa aceea există cel mai bun vin sau rachiu, aşa că trebuia să gust de fiecare dată…”
Americanul a văzut cam toată ţara în cei doi petrecuţi la Victoria. A vizitat Iaşiul cultural, Orşova de la malul Dunării, inedita Vama Veche şi bineînţeles Bucureştiul. „Ţara este foarte frumoasă toată şi peste tot locul întâlneşti oameni calzi şi prietenoşi. Dar cea mai frumoasă rămâne tot Victoria”, este de părere Tyler.
„O să-mi aduc copiii în Victoria!”
În primul an petrecut în oraş din inima ţării, tânărul dascăl a fost vizitat de toţi apropiaţii din ţara sa natală. Pe care aproape că nu o mai consideră natală! Au venit la el prieteni americani, verişorul şi mama sa. Mărturiseşte că tuturor le-a plăcut oraşul, iar mama i-a spus că nu-i pare rău că pleacă şi-l lasă singur, pentru că ştie că se află pe mâini bune, iar prietenii de care s-a înconjurat la Victoria vor avea grijă de el.
Aşa că Tyler este hotărât să se întoarcă în zona care l-a cucerit iremediabil cu soţia sa, când va fi căsătorit, dar şi cu copiii.
El spune că în al doilea an nu s-a mai considerat american, ci cetăţean normal al oraşului Victoria. „Victoria şi România au fost şi rămân casa mea! În vara asta m-am întors în România, unde am lucrat trei luni la Bucureşti la ambasadă. Nu am putut rezista să nu revin în Victoria. Când am ajuns a fost ca şi când nu aş fi plecat niciodată!”
A luat Victoria acasă
În 2010 tânărul dascăl îşi făcea bagajul să plece acasă. Avea o apăsare în suflet că va părăsi tot ceea ce a iubit mai mult în viaţă. Profesorii de la Liceul „I.C. Drăguşan” i-au făcut în secret o petrecere de adio în biblioteca şcolii, unde i-au arătat un filmuleţ făcut de ei pentru el. L-au podidit lacrimile.
N-a plecat până nu s-a dus şi a făcut o poză cu semnul de la intrarea în oraş: celebrul „V” care tronează din vremea comunistă la intrarea dinspre Viştea de Sus. „Am vrut să iau poza drept amintire cu mine în America. Dar când am ajuns aici am făcut altceva. Mi-am tatuat sigla pe piept în dreptul inimii. Vă spun că eu am fost cel mai norocos dintre voluntarii Peace Corps din România, pentru că am ajuns la Victoria. După mine a venit un alt american din Chicago. Ţin şi astăzi legătura cu el, tocmai ca să vorbim despre Victora”, mărturisşte Jimmy Tyler.
El a postat tot acest filmuleţ pe youtube, ştiind că va fi văzut şi ascultat de colegii, prietenii şi elevii care l-au îndrăgit când timp a predat la Victoria.
(Cristina Cornilă)
Si eu consider acest orasel minuscul construit pe vremea comunistilor ca fiind o oaza de liniste ,pace si refacere spirituala. La sfarsitul anilor ’40 ,inceputul anilor ’50 ,in acest orasel ajungeau multi dintre proscrisii antecedentului regim .Initial parintii mei au fost deportati in asa numita colonie a Uzinelor Sovromchim UCEA , oraselul a inceput sa fie construit in anul 1950. Partea cea mai frumoasa a oraselului este cea pana la complexul comercial si cultural. Asa zisele blocuri sunt de fapt vilisoare cu maxim 12 apartamente, cu balcoane de lemn in cel pur stil romanesc , adeseori pline de flori. Acum doi ani am sarbatorit agapa de 50 de ani de la terminarea liceului .Petrecerea am facut-o la restaurantul din complex . A fost superb, patronul s-a intrecut pe sine, ne-a creat conditii deosebite. Ii multumim inca odata si pe aceasta cale. Acum combinatul functioneaza la capacitate redusa dar pe vremea copilariei si adolescentei mele , oraselul traia la cote maxime. Exista o viata cultrurala si sportiva mai grozava decat in multe alte orase mari ,La baza sportiva din localitate se antrenau cele mai mari si mai renumite cluburi sportive din tara. Dar cel mai mult imi placea ca padurea era lanaga casa .Adeseori plecam sa culegem ciuperci ,fructe de padure , sa facem excursii la cabanele Podragu, Balea ,Arpas. Dar iarna ! ce ierni aveam ! cu zapada multa, mereu alba si pufoasa ,neintinata de sare si nisip caci nu incepuse inca era auto.Existau doar vreo 2-3 automobile si doua autobuze care duceau si aduceau salariatii la combinat .Iarna incepea in noiembrie si se termina dupa 15 martie. Mergeam pe dealul Fermei la ski , la sanius iar in complex aveam si patinoar. Nimic nu-i lipsea acestui orasel asezat la poalele Muntilor Fagaras . Liceul I.C.Dragusanu are si astazi un farmec aparte, tencuit cu caramida rosie , lacuita, are clase spatioase , bine luminate , sala moderna de sport ,cu profesori iubitori de meserie. In acest orasel am petrecut o copilarie de vis,ma gandesc mereu cu nostalgie la acei ani si imi doresc sa am posibilitatea sa vizitez oraselul cat mai des. Ii doresc orasului Victoria sa se dezvolte la cote cat mai inalte pe toate planurile astfel incat sa devina un loc atractiv atat pentru forta de munca cat si pentru turisti.
Acel “V”de la victorie sa devina chiar realitate in viata locuitorilor din orasul Victoria
Citind acest text sper sa gasesc mai multe informatii despre acea perioada si va rog sa ma contactati.
Sint nascuta la Ucea in 1951, cind si parintii mei lucrau la Sovrom.
“Initial parintii mei au fost deportati in asa numita colonie a Uzinelor Sovromchim UCEA , oraselul a inceput sa fie construit in anul 1950.”
Citind acest text sper sa gasesc mai multe informatii despre acea perioada si va rog sa ma contactati.
Sint nascuta la Ucea in 1951, cind si parintii mei lucrau la Sovrom.