Volterra, oraşul în care s-a filmat Twilight

Situat în inima Toscanei, pe o veche aşezare etruscă, orăşelul italian Volterra face faţă a mii de turişti pe zi. Destinul lui s-a schimbat odată cu filmarea unei părţi din celebrul film Twilight, aceea în care neamul vampiresc malefic Volturi îşi răsfrânge ura şi colţii asupra celor mai iubiţi vampiri din existenţa ecranizărilor de acest gen. Autoarea romanului, Stephenie Meyer, nu a vizitat niciodată oraşul, l-a văzut doar pe internet. La fel cum nici irlandezul Bram Stoker, autorul romanului ,,Dracula” nu călcat vreodată pe la Bran! Volterra este un amestec de Sighişoara şi Făgăraş, însă cu ceva în plus. Cu ceva mai mult! Se aseamănă cu ele doar prin festivalul medieval pe care îl organizează anual în august, o fidelă reîntoarcere în anno Domini 1398. Am fost acolo şi mi-a fost dat să văd cel mai frumos oraş posibil şi cel mai reuşit festival medieval din câte văzusem vreodată. La scurt timp după ce la noi se consumaseră Festivalul Medieval de la Sighişoara şi Zilele Făgăraşului!

Vampirii nu au suflet, Volterra are!

Guvernări lamentabile, lorzi îmbătaţi de putere, decapitări în serie, dezastre economice, tiranii, interese private ale caselor nobiliare florentine – toate au marcat decăderea şi apoi revenirea micului oraş în perioada Evului Mediu. Festivalul Medieval a însemnat reîntoarcerea la unul dintre momentele istorice ale urbei, anul 1398. Timp de câteva zile s-a trăit, s-a mâncat, s-a dormit, s-a cerşit, s-a muncit ca acum 400 de ani.

Localnici, turişti şi organizatori deopotrivă au dormit sub cerul liber, au mâncat hălci de carne pârjolite la foc de brad, au locuit în trunchiuri de copaci, şi-au confecţionat singuri lumânări pentru a-şi face lumină noaptea, au afumat bucăţi de slănină şi brânză, au mers pe picioroange, şi-au tăiat lemne, au îmbrăcat veşminte din pânză aspră… pe scurt nu s-au bucurat de nimic din ceea ce există în secolul XXI.

Şi cu toate acestea, în Volterra a existat mai mult suflet decât în oricare alt oraş al Toscanei. Totul s-a întâmplat la 100 de km depărtare de Pisa.

Dacă vampirii lui Meyer ar fi existat cu adevărat în Volterra, nu ar fi plecat niciodată de aici. Oriunde în lume este mai mai puţină fantezie şi mai puţin iz medieval decât la Volterra.

Deţinuţi pe viaţă în locul duşmanilor casei de Medici

În Volterra nu există nicio stradă şi nicio casă nouă. Am făcut kilometri în şir pe străduţele orăşelului toscan fără să găsesc un bloc, o vilă sau o şosea asfaltată. Totul se reduce la pavaje şi faţade medievale. Clădiri înalte, străzi înguste – prea înguste pentru a încăpea o maşină – au fost construite de secole pe cel mai înalt raft de munte din zonă.

Tot oraşul este adiacent vechii şi noii cetăţi ale Volterrei, una din antichitate, alta din perioada medievală. Cea mai nouă dintre ele a fost opera familiei de Medici, fortăreaţa fiind ridicată pentru uz militar şi pentru a fi folosită ca închisoare politică. În celulele sale şi-au lăsat oasele mulţi duşmani ai familiei de Medici, o familie lipsită de importanţă, care ajunge prin intrigi şi tactici nemiloase una dintre cele mai renumite case din regiunea Florenţei medievale.

În schimb, de numele Medici se leagă tot ceea ce înseamnă artă în Toscana. Fiind mai toţi colecţionari de operă de artă, membrii familiei au avut strânse legături cu Boticelli, Leonardo da Vinci sau Michelangelo. Muzeele florentine le datorează existenţa.

Astăzi o bucată din partea nouă a cetăţii, făcută de Lorenzo de Medici, găzduieşte deţinuţi de viaţă.

Aşezare etruscă sub oraşul cu vampiri

Volterra este ridicată pe rămăşiţele unei aşezări a etruscilor, pe care le-am văzut de pe un zid în partea de jos a oraşului. Ei credeau într-o altă viaţă după moarte, motiv pentru care etruscii îşi îngropau rudele cu toate bunurile deţinute în timpul vieţii, spre a le fi de folos în lumea de dincolo. Leagănul etruscilor a fost chiar zona toscană a Italiei, unde au fost reperaţi cu o mie de ani înainte de Hristos.

Poate nu întâmplător autoarea Stephenie Meyer îşi plasează vampirii într-o zonă locuită de oameni care credeau că vor trăi şi după moarte.

Urmele aşezării etrusce s-au păstrat atât de bine, încât parcă aşezarea a fost părăsită în trecutul recent şi nu acum trei mii de ani.

În timp ce spiritul etruscilor bântuia Volterra (din leagănul lor situat la o margine de oraş), în mijlocul urbei fortificate cavaleri din vechiul timp dădeau un adevărat spectacol. Pe sunet de tobe şi goarne de trompetă, cavalerii din Volterra îşi arătau îndemânarea în aruncarea stegurilor cu stema oraşului şi în oferirea unui show de excepţie. Ca toţi turiştii, am asistat cu gura căscată la tot momentul de spectacol. După care am plecat să vizitez comunitatea de la 1398.

Zeci de hectare de festival medieval

Ceea ce s-a vrut a fi o comunitate medievală se întindea pe zeci de hectare. La punctele de intrare în cetate trebuia musai să-ţi cumperi banii festivalului, dacă vroiai să mănânci sau să bei ceva înăuntru. Moneda din perioada festivalului era gross-ul, care era echivalentul unui euro.

Posesorii groşilor au putut zăbovi pe la corturile de aruncat suliţe, de prins peşti, de cumpărat şuncă, de gustat brânză etc. Ca peste tot locul, şi aici puterea a aparţinut celor cu bani. Cei fără de groşi au putut doar mirosi fumul şi mireasma unui ceaun pregătit ca acum patru secole.
Am plecat din Volterra cu gândul că este cel mai interesant oraş al Toscanei, de ce nu, al Italiei… În acelaşi timp este comunitatea din peninsulă care nu a resimţit niciodată criza, după cum mi-au spus locuitorii ei. Se datorează bunăstarea ei atât modului în care arată, cât şi afluxului turistic al fanilor Twilight, resimţit din plin după apariţia filmului.