De-o viaţă, investitor în timbre!

În vremuri de restrişte financiară, bogăţia se măsoară la altă scală. Una a conştiinţei valorilor umane, la modul abstract, şi a colecţiilor palpabile adunate în zeci de ani, la modul concret. Ţara Făgăraşului nu este deloc săracă în colecţionari, fie că sunt de mărci poştale şi ilustrate, de monede şi bancnote, de râşniţe de cafea şi piper, de fanioane, de ceasuri etc. Ziarul ,,Bună Ziua Făgăraş” i-a căutat pe mulţi dintre ei şi le-a prezentat povestea în paginile sale. A venit vremea lui Ludovic Orban, bărbatul de 82 de ani din satul Hălmeag (comuna Şercaia) care, printre colecţiile lui de timbre, numără una unicat în România: o colecţie cu aproape toate mărcile poştale cu albine emise vreodată în lumea asta.

Ne primeşte acasă la el, pe strada principală din satul cu populaţie majoritar maghiară. Este ospitalier, la fel ca şi soţia lui. Nu scoate niciun clasor până nu ajungem; n-ar mai avea loc de stat în casă dacă le-ar înşirui pe toate. Puse deschise unul lângă altul, clasoarele sale se întind pe zeci de metri pătraţi. Nu se laudă cu toate şi le scoate, pe rând, pe cele importante, respectiv colecţiile de timbre cu albine şi cu veveriţe. Auzisem că le deţine şi tocmai acestea au fost motivul principal pentru care l-am vizitat pe Ludovic Orban.

Colecţionar fără să ştie

,,După al Doilea Război Mondial, când aveam 14-15 ani şi locuiam la Făgăraş, am primit primul clasor cu timbre de la o familie de evrei, care se pregăteau să fugă din ţară. Mi-au spus să le pun bine, că atunci când voi creşte îmi voi da seama de valoarea lor. Nu i-am mai văzut niciodată pe oamenii aceia, dar mi-au schimbat viaţa. Erau timbre ştampilate din toată lumea. Am uitat de ele până prin ’56, când, fiind la Bucureşti, am descoperit că am deja baza pentru a începe să colecţionez. Aşa m-am apucat să strâng mărci poştale împreună cu alţi doi prieteni”, îşi începe pensionarul povestea.

Albine de pe tot mapamondul

Apoi trecem direct la vârful de lance al colecţiilor sale: cea cu albine. Din sutele de state de pe întregul glob pământesc care au emis vreodată mărci cu albine, lui nea’ Orban îi lipsesc doar 15, o nimica toată.

Colecţia cu albine numără 520 de timbre, 60 de blocuri, 60 de coliţe, peste 300 de plicuri speciale şi 50 de maxime (pentru necunoscători, acestea din urmă sunt în triplă concordanţă: poză suport, timbru şi ştampilă). ,,Îmi lipsesc numai 15 serii din 15 ţări, cum ar fi Mongolia, Algeria, Ghana, Albania sau Gibraltar. În fiecare an se emit timbre cu albine de către un stat sau două, de pildă anul acesta au emis turcii. Sunt fie serii cu insecte care conţin şi albine, fie serii exclusiv cu albine, depinde de ţară. Dar pentru a le avea, trebuie cumpărată toată seria”, explică pensionarul.

La ora actuală în lume există circa 200 de state independente şi suverane, aşa că bărbatului i-au trebuit zeci de ani să apuce să strângă toate albinele de pe mapamond, imprimate vreodată pe vreun timbru.

Singur în România

Colecţionari de mărci poştale spun că în toată Europa ar exista două sau trei colecţii complete cu albine. În România, singurul care mai avea ceva asemănător a murit, iar despre colecţia sa nu se ştie unde a ajuns.

,,Am mai cunoscut un colecţionar de mărci poştale cu albine care locuia în Zlatna (judeţul Alba), dar a murit. Eu nu ştiu să mai fie cineva în ţară. În 1999 m-am dus cu colecţia la o expoziţie naţională la Timişoara şi ţin minte că şi atunci mi-a spus preşedintele juriului că de când jurizează, el nu a mai găsit o colecţie cu albine în România”, mărturiseşte Ludovic Orban.

Bărbatul a ajuns la vârsta la care aproape şi-a încheiat misiunea cu albinele. Cea de colecţionar. Cea de apicultor şi-a încheiat-o de mult! Aşa că este dispus să-şi vândă întreaga operă vreunui colecţionar străin. A adunat-o în zeci de ani şi n-o dă cu una, cu două. E aproape convins că nu va găsi un român căruia să i-o vândă, la cât valorează ea, dar poate drumurile îl vor purta către descoperirea ei pe vreun străin pasionat.

Veveriţe pentru nepoata Antonia

Pasiunea este transmisibilă şi molipsitoare. Sunt toate premisele ca nepoata colecţionarului, o mogâldeaţă de 8 ani pe nume Antonia, să moştenească, şi colecţia, şi darul de a strânge mai departe. Cu ajutorul bunicului, fata are propria colecţie de mărci poştale… cu veveriţe.
,,Sunt toate din toată lumea aici. Nu lipseşte nicio marcă poştală cu veveriţe emisă până acum. Toate ţările de pe glob care au scos astfel de timbre se regăsesc în colecţie”, îmi arată Ludovic Orban colecţia pe care a făcut-o pentru nepoţică.

Cele două colecţii sunt mândria lui, dar nu sunt singurele pe care le-a făcut de-a lungul unei vieţi întregi. A colecţionat mărci poştale cu cosmosul, cu trandafiri, cu fluturi şi insecte (vândută), cu câini şi pisici (vândută), ciuperci (vândută) şi câte şi mai câte…

Un neamţ şi un polonez, colegi de breaslă

Făgărăşeanul are doi prieteni buni în Germania şi Polonia cu care ţine strâns legătura. Fac schimb de informaţii şi mărci poştale. Cu ajutorul lor, bărbatul reuşeşte să găsească mărcile de pe glob care îi lipsesc din portofoliu. Polonezul colecţionează cactuşi şi albine şi neamţul este înnebunit după etnografie şi folclor.

Fiecare îi trimite celuilalt ce îi prisoseşte. ,,Zilele acestea i-am trimis celui din Germania o emisiune cu Oltenia, scoasă de Romfilatelia. Emisiunea mare se numeşte ,,Descoperă România”, iar până acum au apărut Maramureşul şi Oltenia”, spune acesta.

În ce priveşte colecţia sa personală despre România, Ludovic Orban a refuzat s-o mai întregească la un moment dat: ,,am toate timbrele ştampilate din colecţia respectivă între anii 1885-1969. De atunci şi până în 2006 am strâns neştampilate. Până la acel moment, colecţia este completă, apoi am refuzat s-o mai fac din mai multe motive. Să vă dau un exemplu: până prin 2006 Romfilatelia scotea vreo 12-15 emisiuni pe an. Trebuia să le cumperi pe toate. Astăzi, în 2014, sunt vreo 25 de emisiuni planificate, plus că au apărut încă vreo două emisiuni care nu erau incluse în plan. Ca să ai colecţia completă trebuie să le achiziţionezi pe toate.”

Omul cu o sută de meserii

Destul de greu de imaginat cum a reuşit făgărăşeanul să adune mii, chiar zeci de mii de mărci poştale de pe toată planeta! Şi când a avut timp s-o facă… fiindcă Ludovic Orban este ,,omul cu o sută de meserii”, după cum el însuşi se caracterizează.

A fost tâmplar, mecanic, sticlar etc., iar din ’83 a ieşit la pensie. Vreme de 27 de ani s-a ocupat cu apicultura – de unde şi pasiunea pentru cea mai renumită colecţie a sa. Este unul dintre membrii fondatori ai Cercului filatelic Făgăraş, ale cărui baze s-au pus în prima parte a anului 1958. Astăzi numără 16 membri, cam tot atâţia câţi avea şi la înfiinţare.

Un lucru însă este cert, deşi filateliştii sunt greu de format, ei nu pot fi niciodată falimentaţi de recesiunea economică. Un clasor burduşit cu timbre, adunate şi aşezate pe ani sau pe domenii, poate face lejer cât veniturile tuturor membrilor unei familii într-un an întreg de activitate.

(Cristina Cornilă)